Amintiri pe foaie

Pun amintiri pe foaie 
Parcă timpul s-a oprit
Rănile mă dor de când ne-am despărţit.
Privirea ta o văd în nopţile pustii
Şi glasul tău mă linişteşte aştept ca să revii
Te-am iubit, tu nu şti cât mă doare ...
Ai plecat, universul nostru moare ...
Te-am iubit însă totul e scrum
Nu poţi schimba nimic, e prea târziu acum ...

Ţi-am scris numele pe fiecare piatră Care mi-a rănit tălpile goale Şi strigătul lor mi-a urmărit anii! Ţi-am tăiat numele în scoarţa fiecărui copac Ce mi-a umbrit visurile Şi blestemul lor mi-a urmărit dragostea Ţi-am îngropat numele în adâncurile cerului Pentru a-l avea mereu deasupra mea Şi răzbunarea albastrului mi-a urmărit visurile. Ţi-am săpat numele în trupul meu Literele au crescut odată cu mine Şi acum te strigă uriaşe! Îţi port uneori paşii în priviri şi surâsul în joc de petale, Îţi dărui zâmbete şi-ţi fur amintiri Ascunse în şoapte domoale Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaş obraz Sunt râs şi durere şi vise, Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz Şi-s tristă de genele-nchise. Sunt basmul frumos dorit de-un copil Sărutul furat la-ntâmplare Sunt scrisul stângaci în nopţi de april Sunt prima şi ultima floare. Sunt mâinile tale duioase şi reci Sunt noaptea ce nu o poţi rosti Sunt visul purtat în gând de-amândoi Sunt miezul de noapte şi norii de zi... Ascultă-ţi inima ... s-ar putea să nu auzi nimic, pentru că şi ea m-ascultă-n linişte pe mine. Ascultă-mi cuvintele ... s-ar putea să nu auzi nimic, pentru că atunci când vorbesc cel mai mult ... nu scot nici un sunet. Priveşte-mă şi nu spune nimic dacă ne iubim am să înţeleg totul! Sărută-mă ... şi nu vorbi, nu asculta, nu gândi nimic, iubirea noastră nu e o poveste pentru copii, e miracolul trăit de noi din care se nasc ei ... Atinge-mă ... Te caut în noapte şi sper Să auzi cum te chem în tăcere Mă întreb dacă simţi la fel Ţi-e gândul la ce-a fost ieri Mă pierd în imagini noapte de noapte Mă-ntreb ce-i cu mine De ce-mi stai în minte? De-aş putea să zbor Aş opri o clipă timpul Doar să te privesc Să te simt lângă mine Să te iubesc Să te iubesc Va veni o zi, când vom fi împreună Şi nu va mai fi nimeni să ne spună Cum să oprim tot ce speram, tot ce dorim Vom fi împreună Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape Şi că seara, sufletul meu Ca ţărmul care se modelează din ape Îa forma uitată a trupului tău.

Eu încă te aştept sub luna ce-a tăinuit iubirea noastră, Lăsând să curgă râuri multe din apa limpede albastră Aş vrea să-mi fi acum aproape să-ţi mângâi părul răvăşit Şi-n taină să strivesc sărutul cel pentru care te--am iubit. Iubire vino singur, nimic din amintiri tu să nu iei cu tine, Cu cât vei fi mai blând cu-atâta totul e mai bine. Şi vom chema din largul mării pescăruşii drumul să ne-arate Ca să lăsăm în urmă totul iubindu-ne cât mai departe ... Cu drag din drag voi chema mereu marea veşnicie Acolo ca şi-aici iubire ca a noastră nu poate să mai fie. Sărut lângă sărut am pus în mantia ce trupul tău îl înfăşoară, Şi aş a începe iar şi iar să îţi sărut fiinţa toată ce azi mă înfioară. Aş vrea să-mi fi acum aproape, Mi-e dor de tine, pentru-a câtea oară! Să şti că încă mai visez în fiecare noapte Încă te mai aud prin murmure de şoapte Aş vrea să-mi crească aripi de zăpadă Să pot zbura cu tine înspre nori Şi atunci din cer să cadă o stea în drumul tău Să te gândeşti la mine mereu! Oare când voi reuşi să te uit Oare când voi reuşi să nu mai plâng Oare câte nopţi de lacrimi vor mai trece? Tu eşti aerul pe care îl respir Tu eşti oceanul din priviri Tu eşti vântul ce-mi mângâie trupul Tu eşti visul ce-mi bântuie gândul Eşti soarele din apus, eşti tot ce s-a dus Eşti visul meu şi vei fi mereu.

Eu vreau
Un ceas să-ţi iau
Măcar
O secundă plăpândă,
Măcar un popas
Din mâini,
Din obraz,
Măcar
O frântură din ochi
Sau din gură,
Măcar o tăcere
Din căi pasagere,
Măcar
O lumină
Din tine
Spre mine.

Tu eşti tăcerea credinţelor mele Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine, Cu fiecare cuvânt care te cheamă Cu fiecare surâs ce te aşteaptă Tu eşti un ochi deschis Spre întunericul sufletului meu, Sub pleoapa căruia se zbat Zvonurile însângerate ale visurilor. Tu eşti poate însuşi dragostea mea Care crede numai în tine, Limpezindu-şi apele În frânturile surâsului tău. Te iubesc precum pomii înfloriţi adoră primăvara.iar iarna ce adoră gerul ce o înghiaţă!-iubirea este pretutindeni dar şi în inima mea. Dincolo de frig,linistea noptii sterge timid lacrima obosita si amara.Lacrima unei dureri.Purtand povara unui timp patat si fals,o sentinta inchide iubirea intr-o amintire.Iubirea nu mai stapaneste inima...Si doare.Doar naivitatea de a fi visat,fiec.din noi,ca soarele rasare intr-un singur om.Doar incapatanarea de a fi crezut,neincetat,ca doar pasii in doi sunt drumul fericirii.Si m-am incapatanat sa mai incerc.Dorintele sunt fluturi rataciti printre culori si parfumuri,cautand mereu raspunsuri la intrebarea:in ce ma pot sprijini?...in ochii unui barb.am dori sa fie rasp!...dar ce repede ne zdrobim visele de zidul amagirilor!Uneori dupa durere ajungi la liniste,tacere.Alteori insa...e un zbor cu aripile frante.In lumea celuilalt totul e ocupat.De nemultumiri,de regrete,de reprosuri,de taceri.In"cuib"gem numai cioburi,in suflet e intuneric si frig.Straini si absenti,cautam usile intelegerii din celalalt,dar toate s-au inchis.Lacăte grele zambesc a falsitate...Ne chinuim!Timpul comun plange si trece printre lacrimi si taceri.Undeva...candva...a fost o zi fericita...a fost inceputul...o zi in care fiecare a incaput in inima celuilalt.Atunci era altfel...Acum,a fost...doar o zi.Sarbatoarea a murit.Ramane doar o foaie in calendarul vietii.Singuri cu dorul si durerea inchidem usa iubirii,purtand un nume ca un doliu al sufletului orfan de iubire:dezamagiti.O fiinta cu o rana in palmele intinse dupa iubire.Uneori dincolo de aceasta usa nu mai ramane nimic.Sufletul taiat cu o lama de amagire sangereaza mereu.Cutitul durerii taie adanc.Ratacind pe un drum inchis de nelinisti grele si taceri,ne trezim obositi cersetori de tandrete,rascolind,flamanzi de o mangaiere,firimituri de iubire cazute printre asteptari si abandonuri.Oare cum trebuie sa stergi o amintire...un timp...un chip?Amintirilor frumoase sa-i lasam liliac alb...Timpului...copacii infloriti...Chipului...amintirea unei priviri.Sa ne aparam de trecuj si de noi insine pt a ne lasa din nou sufletul sa zboare,sa uite,sa lupte,sa caute,sa hoinareasca.A fost odata! Sunt mii si mii de cuvinte frum.pe care cu siguranta le meriti,eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa ti le sp....din pacate nu pot atinge soarele sa ti-l daruiesc...nu pot atinge stelele pt a ti le darui...nu-ti pot da nimic mai mult,decat sufletul meu,gandurile mele,trupul meu...intreaga mea fiinta!Si daca-ti st ca TE IUBESC fara ca macar sa-ti fi intalnit privirea...inseamna ca TE IUBESC pt ceea ce esti,pt ceea ce ma faci sa simt...sa fiu...pt sufletul tau de aur...pt tot ceea ce reprezinti pt viata mea.Si cum sa nu TE IUBESC cand tu ma faci sa ma simt importanta,ma faci sa plutesc si sa zbor?Cum sa nu visez la tine,cum sa nu te vreau langa mine in fiecare clipa?Cum sa nu TE IUBESC ?Nu am cuvinte indeajuns,nu am destule culori pt a-ti colora sufletul si a vedea tot ce se afla in inima mea!Doar sper,cu timpul,sa-ti pot demonstra ca TE IUBESC. Da-mi un motiv sa nu plang! Da-mi mana si strange-ma cat de tare poti! Da-mi curaj sa fac tot ce nu imi imaginam sa fac pana acum! Da-mi multe guri ca sa te sarut cu fiecare in parte! Da-mi puterea pe care am pierdut-o alaturi de tine! Da-mi o cutie cu suflete pt a o pastra numai pt mine! Da-mi multe inimi ca sa poata sa bata indeajuns de tare cand te intalnesc! Da-mi multe maini ca sa te imbratiseze la fel de puternic cum o faceai tu! Da-mi toti banii din lume ca sa te cumpar,chiar daca valorezi mai mult! Da-mi toate poeziile din lume ca sa reusesc sa te descriu! Da-mi o inima imprumut ca sa te iubeasca la fel ca cea pe care mi-ai luat-o! Da-mi un zambet pe care sa-l privesc toata noaptea! Da-mi o lumina mai puternica decat cea din sufletul tau ca sa-mi aminteasca de tine! Da-mi o sansa! Da-mi fericire! Da-mi iubire! Din dragostea ce ai avut Nimic nu mai ramane Vei intelege mai tarziu Sau poate niciodata Vei regreta,asta o stiu Dar nimic nu ti se va ierta. Vei plange cum am plans si eu , Vei plange ca si mine, Vei plange c-ai facut un rau Si sufar pt tine. Si daca totusi m-ai uitat Pastreaza-mi amintirea Si nu uita ca intr-o zi Ti-am daruit IUBIREA.  Ma uit in oglinda In ochii mei adanci privesc De ce sunt tristi? De ce nu vad decat durere? Eu tac si ma privesc. Deodata-n ochii mei intunecati O raza de lumina apare Doar ea,SPERANTA a ramas. As vrea sa stii ca-mi pare rau Si mi se rupe inima Dar voi pastra,in gand mereu Sublima,amintirea ta. As vrea sa stii...ca te ador Ca fara tine...nu traiesc Ca pot sa sufar si sa mor Dar nu pot...sa nu te iubesc. Ti-as spune tot ce simt acum Insa,ma tem si nu-ndraznesc Tu esti deja pe-un alt drum Iar eu,nu pot sa te opresc. As vrea sa stii,ca visul meu Inseamna,sa mai pot candva Sa fiu din nou...femeia ta Iar tu sa fii...barbatul meu. Sa te iubesc cum stiu doar eu Sa stau mereu in preajma ta Si sa ma rog la Dumnezeu Nicicand sa mi te ia. As vrea sa stii...ca te doresc Ca voi spera,voi astepta Sa intelegi ca te iubesc Si sa ma poti candva ierta. Sa-mi dai din nou dragostea ta Sa fie tot ca la-nceput Si sa-mi redai comoara mea Ce se ascunde-n al tau suflet. Peste noi nu mai ninge cu petale de crini infloriti Nici stelele nu mai zambesc. Acum sunt invaluite in intunericul noptii. De cand a venit toamna s-a risipit Si ultima tresarire a chipului tau plans Si n-ai mai zambit,si n-ai mai iubit. Clipele toamnei au trecut suparate Pe langa noi,fara noi, Caci am tacut.Tacute au devenit si zilele si noptile, Ranind seninul din noi. In zilele acestea poemele doar se scriu Nu se citesc,nu se traiesc Nici o emotie nu mai este in noi Tu nu mai zambesti,tu nu mai iubesti. Am intrebat ochii tai tristi: Iubitule,ce ne desparte? Iar ei mi-au raspuns:totul Si deodata s-a lasat noapte Si-am plans.Lacrimi curgeau departe. Departe unde se intrezarea rasaritul de soare. Am privit ochii tai tristi... Printre lacrimi am avut o tresarire de gand: Nu,nu totul ne desparte,ci poate, Doar un suras crescut din emotia toamnei.